Ziua 1: Cea in care am zburat spre Lukla

Alarma suna la 4.30 si reusesc cu greu sa ma trezesc si sa incep ultimele pregatiri pentru aventura ce e pe cale sa inceapa. Ni s-a spus ca in ultimele doua zile au fost doar cateva zboruri care au ajuns la Lukla, nu s-a putut zbura din cauza vremii. Prognoza pe azi nu e foarte imbucuratoare, dar se pare ca vor fi cateva ferestre fara ploaie si ceata in care se va putea ateriza pe Lukla. Aeroportul pentru zboruri interne e langa cel international. Din momentul in care ajungi acolo uiti orice regula si incerci sa gasesti o modalitate prin care sa-ti croiesti un drum prin multimea agitata. E un haos general care imi aminteste cu nostalgie de India. Suntem norocosi sa il avem cu noi pe Nir, cel care ne va fi ghid (si om de nadejde) pe perioada intregului trek. Lasam bagajele langa ghiseul Tara Air si ne gasim locuri in sala de asteptare. Nir ne anunta ca mai avem de asteptat vreo 30 de minute. Inca nu se zboara spre Lukla deoarece pista de acolo e acoperita de ceata. Cum in Nepal timpul e ceva relativ, 30 de minute se transforma intr-o ora, apoi in doua, timp in care sala de asteptare devine din ce in ce mai plina.