Uncategorized

Ziua 3: Aclimatizare la Namche

Imi incep ziua cu doua cesti de ceai de ghimbir, o omleta cu toast si cartofi. Un mic dejun copios pentru o zi ce se anunta lejera. Astazi e ziua de pauza. Cea in care ne aclimatizam. Suntem deja la 3400m altitudine si de aici trebuie sa avem grija sa ii lasam corpului timpul necesar sa se adapteze  la aerul rarefiat. Programul  e simplu: dupa micul dejun plecam la o plimbare cu diferenta de nivel de +300m pana la Everest View Point si de acolo inapoi in Namche cu oprire la muzeul Tenzing Hillary.

Dimineata se arata senina si calduroasa. Pentru prima data pot vedea frumusetea oraselului multicolor, cu cladirile sale stivuite pe panta unui deal. Un sunet care imi va deveni foarte familiar in urmatoarele zile se aude din vazduh; elicopterele si-au inceput programul inca de dimineata.

Ziua 3 1

Stradutele inguste, pe  care se inghesuie turisiti, localnici si iaci, sunt pline de magazine cu fel si fel de echipamente. Practic, poti ajunge in chiloti la Namche si acolo iti poti cumpara tot echipamentul necesar unui trek, ba chiar unei expeditii. Cum deja m-am obisnuit, majoritatea echipamentului e contrafacut si la suprapret (in Kathmandu preturile sunt mult mai accesibile), dar sunt si cateva reprezentante care ofera produse originale de ce mai buna calitate, la preturi corecte. Mai grav e daca ai uitat hartia igienica. Un sul costa 500 de rupee (5 dolari). Fiecare lucru, oricat de mic, capata o alta insemanatate aici, unde se poate ajunge fie pe jos, fie cu elicopterul.

Ziua 3 2.jpg

Ziua 3 3.JPG

Traseul de astazi incepe cu un sir de scari care strabat oraselul. Dis de dimineata copiii nepalezi isi fac inviorarea. Inocenta, simplitatea si eneregia care se citesc in ochii lor imi pun instant un zambet pe fata.

Ziua 3 4

Ziua 3 5

E cald si bine, dar urcarea incepe sa fie destul de solicitanta. Nu stiu daca are de-a face cu oboseala acumulata in ultimele zile, cu faptul ca nu m-am odihnit prea bine noaptea trecuta, dar simt ca ceva nu e in regula cu mine. Incerc sa ignor sentimentul neplacut si sa ma concentrez pe peisajele minunate ce mi se arata. Namche se vede frumos de sus.

Traseul continua cu zeci si apoi sute de trepte, pe care le urc incet, incet, incercand sa imi gasesc un ritm care sa nu ma oboseasca. Din cand in cand iese din ceata un varf de peste 6000m, Kongede Ri care completeaza cu maretia lui, tabloul multicolor care se desfasoara in fata noastra.

Dupa o urcare dificila ajungem in varful dealului la 3861m. Urmam cararea inca cateva minute si dintre nori zaresc pentru prima data, in departare, Lhotse si Everest. Sunt obosita tare, dar nu mai conteaza, am in fata una dintre cele mai frumoase privelisti si o pozez cu ochii mintii ca sa ma asigur ca o voi pastra cu mine tot restul vietii.

DSCF9766

Cum astazi programul e destul de lejer, la coborare facem o pauza mai lunga pe o pajiste scaldata de lumina soarelui. Mananc marul ramas de la micul dejun de ieri si o mini halva ratacita prin rucsac.

In timpul coborarii ma apuca niste durerile de stomac. Strang din dinti si merg mai departe. Durerile de stomac continua, se amplifica si cum nu erau suficiente se aduaga greata si durere de cap. Imi doresc sa ajung jos si sa am acces la o toaleta. Reusesc sa ajung la muzeul Tenzing Hillary si reperez instant toaleta. Parca ma simt putin mai bine. Vizitam muzeul, ne pozam cu statuia lui Tenzing si ne intoarcem la cabana.

Starea mea continua sa se inrautateasca. Mi-e greata, ma doare capul nu pot sa mananc. Incerc sa beau cat mai multa apa, stiu ca deshidratarea e o mare problema la altitudine.

Pe la 5pm, ghidul nostru, Nir, ne duce intr-un loc in care se servesc momos traditionali, “ca la mama lor”. Momos sunt un fel de galuste umplute fie cu carne, fie cu legume si fierte pe aburi.

Intram intr-o camera saracacioasa, dar curata, cu scaune si mese de-a lungul geamurilor si multe saltele sprijinite de pereti. Ne gandim ca cel mai probabil noaptea, camera “restaurant” se transforma in dormitor. Ne asezam pe bancute si in 15 minute o nepaleza tanara si frumoasa ne aduce portiile de momos. Stomacul imi pune in continuare probleme, dar momos sunt preferatii mei si nu ma pot abtine. Inca de cand i-am gustat pentru prima data in Darjeeling, India mi s-au parut extraordinari si mi-am dorit sa mai mananc. Portia are 8 bucati de momos umpluti cu carne (de iac sau oaie, n-am avut curaj sa intreb) si serviti alaturi de doua tipuri de sosuri: unul de rosii, putin picant si altul extrem de picant. De cand ma stiu, mananc picant si imi place, dar sosul acela e unul dintre cele mai picante preparate pe care mi-a fost dat sa le gust.

Ziua 3 7

Am mancat cu pofta si ne-am intors, prin ploaie, la cabana. Cateva ore mai tarziu, starea mea s-a agravat. Greata, diaree, dureri de cap. Am mers in camera in speranta ca voi adormi, dar stomacul meu a avut alte planuri.

Mi-am petrecut noaptea alergand intre toaleta si camera intr-un episod de diaree si dureri cum nu am mai trait pana acum. Toaleta rece si murdara, eu slabita si deshidratata, tremurand din toate incheieturile. Mi-e frica sa ma gandesc cum un astfel de episod poate reprezenta finalul aventurii care de abia a inceput. O sun pe Mariana, acasa e inca seara si nu risc sa o trezesc. Ii spun ce mi se intampla, ca medicamentele pe care le-am luat nu au nici un efect si o intreb ce pot lua sa imi fie mai bine. La randul ei se consulta cu Ana, farmacista noastra de nadejde si imi zice sa iau un combo de 3 medicamente. Am venit pregatita, asa ca ascult sfatul lor. Reusesc sa adorm cateva ore, pana cand iarasi gonesc spre toaleta. E groaznic, nici macar in India nu mi-a fost atat de rau. Mai iau o doza de pastile si sper ca pana dimineata sa imi revin. Reusesc sa acumulez maxim 4 ore de somn si ma simt foarte slabita. Dimineata mai iau o doza de pastile si sper sa nu trebuiasca sa ma opresc prea des pe marginea drumului in timpul tarseului. Stiu ca e normal ca stomacul sa o ia razna in genul asta de expeditii, dar de data asta a fost mult, mult mai rau decat m-as fi asteptat. Lumina si prezenta celorlati colegi de grup imi ridica moralul. Imi doresc prea mult sa merg inainte ca sa cedez. Imi prepar un pliculet de saruri de rehidratare, beau un ceai de menta, sunt recunoscatoare ca am supravietuit si sunt  pregatita pentru o noua zi.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s